Călător

E ciudat. Trecem zilnic pe lângă atâtea persoane,fără să ne gândim că,s-ar putea ca,la un moment dat,una din ele să se oprească din drumul ei și să devină un călător în viața noastră. Un călător care să îți schimbe viața,ideile,credințele,concepțiile.

Și ajungi să te întrebi de ce nu a apărut mai devreme în viața ta. De ce un simplu călător  îți poate da viața peste cap intr-un mod inimaginabil? Pentru că e acea parte din viața ta care trebuie să aibă loc,iar el e acolo ca asta să se întâmple. Nimeni nu apare în viața noastră întâmplător. Deși nu ne dăm seama,fiecare om din viața noastră apare cu un scop. Conștient sau inconștient. Fiecare ne oferă ceva:zâmbete, lacrimi,povești de viață, sfaturi,sentimente. Trebuie să primim cu inima și mintea deschisă,indiferent despre ce e vorba. Pentru că toate lucrurile astea ne formează,ne fac omul care suntem în această zi.

Iar omul nou apărut în viața ta poate fi acel om pe care l-ai căutat în privirile și zâmbetele celorlalți,în atingeri și cuvinte.Simte ceea ce îți transmite omul de lângă tine. Inima ta oricum îl va recunoaște din prima secundă. Ascult-o!Nu te va minți. Sufletele se recunosc intre ele. Dacă ai un suflet bun,îți va da de știre când un alt suflet bun apare lângă tine. Doar fii atent. 

Oamenii s-ar înțelege mai bine unii cu alții dacă şi-ar asculta inimile. Inima nu te învață să judeci,să minți,să uiți…Te învață să ții cont de cel de lângă tine, să apreciezi și cel mai mărunt gest,să vezi ce e mai frumos în lucruri.Un om cu suflet mare e acel om care împrăștie în jurul său vorbe calde,lumină, liniște,zâmbete,înțelegere…Învață să îi recunoști pe acești oameni și nu îi lăsa să fie niște simpli călători în viața ta! 

Tu însuți ești un călător! Nu îți îngreuna inutil bagajul.

Reclame

Viața ta depinde doar de tine

Atunci când ești pe aceeași lungime de undă cu o persoană e ceva deosebit. Să îți poți împărtăși gândurile, sentimentele,visele,să poți fii deschis,sincer,iar celălalt să te înțeleagă și să te accepte e un lucru rar întâlnit.De obicei,oamenii au tendința să judece,să critice…nu se gândesc că fiecare persoană are dreptul să aleagă să își trăiască viața așa cum dorește, atâta timp cât nu este influențată în mod negativ viața altcuiva. În loc să te preocupe viața celor din jurul tău,ar fi de preferat să te ocupi de propriul tău drum și să vezi ce nu funcționează la tine,nu la ceilalți.Nu te vei dezvolta niciodată dacă tu ții evidența parcurgerii vieții altora.Frustrarea te aduce la nivelul ăsta. Pentru că dacă ai fii încântat de viața ta,nu ai vrea să pierzi nici o secundă fără rost,singura ta grijă ar fi să o îmbunătățești pe zi ce trece,nu ai avea timp să te gândești la alții,să observi ce e bine sau nu legat de viața lor.Fiecare om are greșelile lui,nimeni nu e perfect,deci ce rost are să critici pe altul?
Așa că atunci când în viața ta se ivesc persoane cu care să fii pe același film,ține-le aproape.În preajma ta ai nevoie doar de oameni care să îți aducă zâmbetul pe buze,să te inspire,să fie alături de tine,să te ajute să devii mai bun,pe scurt,să contribuie la fericirea și dezvoltarea ta.Alege să ai o viață frumoasă,bogată în momente de calitate pentru că de tine depinde modul în care va decurge viața ta,de alegerile pe care le faci și de cum privești fiecare experiență de care ai parte.Orice lucru are o parte bună și una rea.Nu te axa doar pe părțile negative.Invidia și frustrarea nu ar trebui să aibă loc în viața ta!

TU!

Mi se pare o prostie să te agăți cu disperare de o persoană. Să te chinui să o ții în viața ta,să îți formezi lumea în jurul unui alt om. De ce ai face asta? Mai ales când ceea ce primești de la acea persoană e doar neliniște, frustrare, tristețe…Nu ai nevoie de asta! Caută să ai în preajma ta doar pe acei oameni care te fac să te simți bine. Oamenii din viața noastră ar trebui să ne ajute să amplificăm fericirea pe care o avem, momentele vesele,calde…Iar când asta nu se întâmplă, renunță. Lasă locul neocupat. Altfel omul potrivit nu va putea să își ocupe locul. Însă,până atunci,îndrăznește să privești spre tine. De asta,cel mai important e să te accepți,să te iubești  pe tine,să te simți bine în pielea ta,să poți fii fericit chiar și atunci când ești singur. Doar după ce ai învățat asta,vei putea să te bucuri cu adevărat și de cei din jurul tău. Oamenii vin și pleacă. Tu rămâi! Decât să îți consumi inutil energia pe altcineva,mai bine îndrepți acea energie spre tine. Încearcă să faci din tine un om plăcut, atât de plăcut încât atunci când te uiți în oglindă, să îți vină să te săruți, să te strângi în brațe,să zâmbești cu gura până la urechi. Caută să te cunoști pe tine,să te înțelegi, să te accepți. Dacă tu nu poți face toate astea,cum te poți aștepta să le facă altcineva?
Nu fă pe altcineva responsabil de bunăstarea ta,tu ești singurul care are această putere! Doar când vei învăța că fericirea e în tine însuți, că tu ai puterea să o scoți la suprafață,o vei putea simți cu adevărat și te vei putea bucura de ea.
Deschide-ți ochii și sufletul! Privește înăuntrul tău. Descoperă-te! Pentru tine,tu ești cel mai minunat om. Nimeni altcineva nu trebuie să îți ia locul.

Simplitate

Sunt îndrăgostită.Până peste cap.Am fost cucerită pas cu pas,zi după zi.Mi-a furat inima pe nesimţite…

Da,sunt îndrăgostită.De VIAŢĂ !

 

 
Viaţa este cel mai minunat lucru care ni se întâmplă.Şi ea ne învaţă atâtea lucruri…
Ea m-a învăţat că fericirea izvorăşte din cele mai simple şi banale lucruri.Cum ar fi mirosul îmbătător de cafea care îmi trezeşte simţurile dimineaţa,un zâmbet venit din suflet,o simplă melodie care îmi generează energia de care am nevoie,o îmbrăţişare,privitul stelelor într-o noapte senină în timp ce încerc să îmi limpezesc mintea. Astea şi multe altele sunt cadoul vieţii pentru mine.Da,un cadou.Pentru că iubesc viaţa,iar ea încearcă să mă facă să o iubesc şi mai mult şi îmi oferă atâtea lucruri de care să mă bucur şi astfel să o preţuiesc tot mai mult şi să fiu nerăbdătoare în privinţa ei.

Viaţa mă face fericită în fiecare moment.Nu mă dezamăgeşte niciodată.Ştiu că şi atunci când am momente grele,ele vin cu un scop.Scopul e să mă ajute să mă maturizez şi să fiu conştientă de ceea ce am şi să mă înveţe să devin mai puternică şi mai încrezătoare în mine.

De ce au impresia unii oameni că fericirea lor depinde de altcineva? Viaţa m-a învăţat că fericirea e în noi şi acest lucru îl vom descoperi atunci când vom fi pregătiţi să o conştientizăm şi să o lăsăm să ne iasă prin toţi porii.Doar noi avem puterea de a ne face fericiţi.Gândurile noastre au un impact atât de mare asupra noastră încât de multe ori nici nu ne dăm seama.Lucrurile care ni se întâmplă sunt rezultatul alegerilor noastre. Dacă am privi mereu partea bună a lucrurilor şi am avea o atitudine pozitivă,din start lucrurile ar evolua în alt mod. Toţi avem momente bune şi rele,însă contează pe care din ele alegem să ne concentrăm atenţia. Am atâtea lucruri pentru care să mă bucur şi care mă fac extrem de fericită,încât nu am timp să mă mai gândesc şi la cele rele,urâte.Şi astfel atrag tot mai multe lucruri bune în viaţa mea. Până să îmi dau seama de toate astea, mă legam de anumite persoane sau chestii materiale care credeam că sunt responsabile pentru fericirea mea.Însă viaţa a fost hotărâtă să îmi demonstreze cât de mult greşeam. 

Cred în acel „joie de vivre” al francezilor. L-am trăit de multe ori şi sunt convinsă de puterea acestui moment.Sunt perfect de acord cu ceea ce a spus Jamie Cat Callan,autoarea cartii „Bonjour,fericire!” despre Joie de vivre : „Iar pentru mine,aceasta este estenţa franţuzescului joie de vivre.Un gest.O experienţă.Este acel moment trecător,care nu se mai poate repeta şi care trebuie să fie apreciat acum,înainte să zboare şi să dispară pentru totdeauna.Joie de vivre înseamnă să fii prezent şi deschis chiar şi către cea mai banală clipă a vieţii.Înseamnă prietenie şi conştientizarea faptului că nimic nu e veşnic.Joie de vivre e zen.”. Iar viaţa e responsabilă că  pot să abordez lucrurile asa simplu,că mă pot bucura de ceea ce se iveşte în calea mea,indiferent cât de banal ar fi acel lucru. Vedeţi de ce imi iubesc asa mult viaţa??

Astfel,am ajuns să trec tot ceea ce mi se întâmplă printr-o sită învăluită în sentimente şi emoţii pozitive,să fiu deschisă către tot ceea ce îmi oferă viaţa şi să fiu în stare să fac o selecţie între lucrurile care îmi intensifica bunăstarea şi cele care vor să mă ruineze.

 

Ireal

De ce preferăm,uneori,să închidem ochii în faţa unor lucruri doar pentru a ne proteja globul de cristal în care suntem înconjuraţi de fericire?De ce nu avem curajul să privim lucrurile aşa cum sunt ele,de fapt?Decât să avem propriile noastre iluzii,nu mai bine am avea certitudinea exactă a lucrurilor?

Ba,probabil ar fi mai bine.Însă ne e aşa de comod să trăim în felul asta încât nu facem altceva.Nu facem ceea ce ar fi corect.Lăsăm timpul să treacă pe lângă noi,sperând să fie într-un final,exact aşa cum ne dorim.Ne alimentăm propriile noastre dorinţe cu neîncredere,speranţă,frică,fericire.
Neîncredere – pentru că nu suntem convinşi că e bine cum procedăm şi astfel începe să scadă încrederea în noi înşine.
Speranţă – sperăm să fie totul aşa cum mintea noastră proiectează în străfundurile ei,iar şi iar,imagini ale fericirii. O fericire,de multe ori,ireală.
Frică – da,ne temem să întrebăm,pentru că ne e frică de răspunsuri.Dacă răspunsul nu e aşa cum ne-am aşteptat,atunci ce se întâmplă?Nu mai bine lăsăm situaţia,momentan,aşa cum e,oricum e bine şi aşa,sunt fericit.Am timp să aflu şi restul.
Fericire – of,de-ar fi mereu reală!De cele mai multe ori,fericirea e bazată doar pe impresiile noastre.Luăm de-a buna toate lucrurile drăguţe care ne fac inima să tresară,fără să ne gândim şi la alte lucruri esenţiale.Mascăm tot ceea ce ne-ar putea distruge fericirea simţită în acel moment.

Iar atunci când descoperim că lucrurile nu sunt aşa cum credeam,suferim. Suferim pentru că ne-am creat o altă poveste în mintea noastră. Nu e uşor să încetăm să mai vedem lucrurile aşa cum eram obişnuiţi şi ajungem să ne pare rău că nu am avut curajul să vedem lucrurile în modul lor real.Ne pare rău că am fost atât de încăpăţânaţi încât să punem pe un piedestal ceea ce simţeam noi,fără să ne gândim şi la persoana care ne e alături.Ne dăm seama că e greşit să nu încerci să afli chestii,e greşit să nu ai curajul să spui ce aşteptări ai,ce simţi.E absolut greşit să nu vrei să ştii ce simte şi vrea persoana de lângă tine,fiind convins că ştii asta deja şi nu mai e nevoie să întrebi.
Nu…Nu e aşa! Întreabă! Încearcă să afli tot ce te apasă pe suflet,încearcă să afli ce vor oamenii de la tine,află ce vrei TU de la tine şi de la ceilalţi!

Iar dacă amândoi aveţi aceeaşi privelişte în faţă,locul vostru e acolo. Însă dacă nu…

Mai bine să închei o poveste cât încă ţi-ar fi drag să îţi aminteşti de ea,decât să îi provoci un final cu adevărat drastic şi să fie unul din motivele pentru care viaţa pare fără culoare.

MAMA

Ce mi-a furat timpul? Una dintre cele mai dragi persoane,dragostea cea mai de preț,omul care îmi alina clipele grele…pe MAMA!

Viața a dus-o departe de mine.Dorul de ea mă copleșește.E greu…mai greu decât mi-am imaginat.Simt că nici faptul că o aud la telefon nu reușește să îmi aline dorul de ea.Am nevoie de ea,fizic vorbind.Am nevoie de mângâierile ei.De sărutul ei.Mi-e dor să o văd râzând cu gura până la urechi.Mi-e dor de momentele când stăteam împreună și povesteam.Ne spuneam totul.Și acum facem asta,însă nu e același lucru.Atunci o aveam lângă mine,mă putea îmbrățișa sau pupa.Mai știi când am plâns din cauza lui și tu ai stat alături de mine toată noaptea,plângând împreună cu mine?Acum zâmbesc când îmi amintesc.

Aștept cu nerăbdare să putem povesti iar față în față,să mă poți ține de mână sau să mă mângâi pe creștet.Aștept acele zile…cu drag,cu dor,cu durere și bucurie în suflet.

De când s-a întâmplat asta,mi-am dat seama că următoarele cuvinte sunt al naibii de adevărate: “O mamă este acea persoană care poate înlocui pe oricine,dar nu poate fi înlocuită de nimeni!” Acum câțiva ani,de 8 martie, ți-am oferit un tablou inscripționat cu aceste cuvinte.Îți amintești?

Mama…Esti neprețuită!Abia aștept să te strâng în brațe!Ești cea mai minunată mamă de pe Pământ!

Te iubesc!

Screenshot_2016-01-07-10-47-11-1

Te aștept …

Te caut…te caut pe stradă,pe holuri,prin localuri,prin vise…Te caut mereu,neîncetat. Te caut în fiecare privire pe care o primesc,te caut în zâmbete luminoase,în cuvinte spuse cu grijă sau aruncate-n grabă…
Lipsa ta uneori îmi sfâșie sufletul.Sunt clipe când am nevoie de îmbrățișarea ta sau pur și simplu,doar să îți aud vocea…
De atâtea ori am crezut că te-am gasit…Credeam că acea privirea profundă e a ta,că zâmbetul acela molipsitor îți aparține,că mâinile acelea îmi vor mângâia pielea sau că buzele alea îmi vor săruta fruntea înainte de culcare de acum inainte…De atâtea ori m-am inselat…
Aștept acea dimineață în care atunci când voi deschide ochii,primul lucru pe care îl voi zări vei fi tu.Somnoros,aruncându-mi pe sub gene o privire jucăușă și apropiindu-te,mă tragi în brațele tale și mă săruți.Aștept acea seară în care nu voi putea dormi pentru că fără tine patul e prea gol și rece…
Aștept ziua în care vocea ta va calma demonii din mine,iar atingerea ta îmi va trezi toate simturile…Astept ziua în care lacrimile mele se vor transforma în surâsuri vesele,pentru că tu ai mereu cuvintele potrivite la tine.Aștept ziua în care simpla ta privire mă va face să înțeleg că sunt singura care contează.

Te aștept pe tine!Cu bune,cu rele. Exact cum ești tu. Sufletul tău sigur e minunat,altfel nu aș fi acolo.Te aștept pe tine,omul lângă care orice poveste devine interesantă.

Te aștept pe tine,bărbatul care îmi va fura gândurile,privirea,zâmbetul,atenția,dragostea…